Cum a despărţit Moise Marea Roşie, un fapt explicat de oamenii de ştiinţă

Stiinţa se înţelege cu religia: cercetătorii spun că despărţirea apelor în două atunci când Moise şi israeliţii fugeau de egipteni poate fi explicată prin vântul puternic.

Separarea Mării Roşii în două de către Moise pentru israeliţi este poate unul dintre cele mai incredibile miracole din Vechiul Testament.
Oamenii de ştiinţă cred acum că acest lucru chiar s-a întâmplat - deşi atribuie evenimentul mai mult naturii decât lui Moise.
O simulare pe computer sugerează că un vânt foarte puternic din est, care a suflat peste 12 ore în timpul nopţii, ar fi putut împinge apele de mică adâncime pentru câteva ore, făcând loc unei zone uscate.
În Biblie, Moise şi israeliţii erau prinşi între trupele Faraonului şi mare. Datorită intervenţiei divine, un vând puternic din est a suflat toată noaptea, separând apele în două şi făcându-le loc să fugă de egipteni.
Când egiptenii au încercat să treacă şi ei printre ape, acestea s-au năpustit asupra lor.
Oamenii de ştiinţă cred că locul cel mai probabil al minunii nu a fost Marea Roşie, ci o zonă din Delta Nilului, unde se crede că un râu antic se unea cu o lagună.
Cercetătorii au folosit un model computerizat pentru a simula impactul unui vânt puternic asupra apelor adânci de circa 2 metri. Un vânt care sufla cu 100 de km pe oră, timp de 12 ore, ar fi putut într-adevăr să despartă apele şi ar fi creat un "pod" de pământ de 3km lungime şi 5km lăţime care a durat patru ore.
Când vântul a început să se liniştească, apele au revenit, iar oricine ar fi fost pe bucata de pământ din mijlocul apelor s-ar fi înecat.
Alte teorii spuneau că minunea ar fi putut fi explicată printr-un tsunami, care ar fi cauzat o porţiune de apă să se retragă şi apoi să avanseze rapid. Dar un astfel de eveniment nu ar fi cauzat separarea graduală a apelor peste noapte şi nici nu ar fi fost asociată cu vântul.

Acceleratorul de particule de la CERN a recreat condiţiile care au existat după Big Bang

LHC-ul de 10 miliarde de dolari se pare că a recreat, la un nivel foarte mic, materia care a existat în primele momente ale universului.
Cercetătorii spun că particulele în coliziune creează "materie densă fierbinte", care ar fi existat la câteva microsecunde după Big Bang şi care ne-ar putea explica cum au apărut lichidele, gazele şi solidele din universul nostru.
Detectorul CMS al acceleratorului a văzut "efecte noi şi interesante", care arată traseul particulelor după impact.
Oamenii de ştiinţă spun că efectele observate sunt mici, însă, îi pot ajuta să răspundă la marile întrebările ale fizicii particulelor, precum existenţa presupusă a antimateriei şi a bosonului Higgs.
Bosonul Higgs este denumit de fizicieni  "particula lui Dumnezeu", întrucât ei cred că acesta conferă masă altor particule şi prin urmare tuturor obiectelor şi creaturilor din Univers.
LHC-ul, un tunel de 27km lungime care crează mini Big-Bang-uri prin ciocnirea particulelor, realizează momentan coliziunile la jumătate din energia lui maximă, 7 TeV. În 2013 se va creşte la 14 TeV, ajungând mai aproape de condiţiile în care a fost creat Universul acum 13,7 miliarde de ani.

S-a descoperit gena prostiei. Şi poate fi anihilată

Oamenii au toate şansele să devină mai deştepţi. Un grup de oameni de ştiinţă a descoperit o genă a prostiei, iar experimentele pe şoricei au arătat că subiecţii au devenit mai inteligenţi odată cu anihilarea acesteia.

Oamenii de ştiinţă au descoperit o genă a prostiei şi studiază acum posibilitatea de a o anihila. În cadrul cercetărilor, şoriceii pe care s-a experimentat şi la care gena, botezată Homer Simpson, după celebrul personaj animat, a fost anulată, au devenit mai inteligenţi. 

Gena "Homer Simpson" acţionează într-o parte a creierului care este "răspunzătoare" de capacitatea de învăţare şi memorare a animalelor. Cercetătorii de la Emory University School of Medicine spun că ştergerea acestei gene la şoareci i-a făcut pe aceştia să se descurce mai uşor în labirinturi şi să-şi aducă aminte obiecte.

La oameni, gena care corespunde genei prostiei de la şoareci este denumită RGS14.

"Marea întrebare este de ce oamenii sau şoarecii ar avea o genă care îi face proşti, o genă Homer Simspon? Cred că nu vedem imaginea de ansamblu. RGS14 poate fi o genă cheie de control într-o parte a creierului, care, atunci când lipseşte sau nu funcţionează, distruge echilibrul semnalelor importante pentru învăţare şi memorare", spune John Hepler, profesor de farmacologie la Emory University School of Medicine.

Potrivit cercetătorilor, la şoarecii la care gena RGS14 a fost dezactivată, zona cerebrală în care aceasta se regăseşte a devenit sensibilă la electro-stimulare, iar neuronii aveau legături mai puternice. Şoarecii au devenit capabili să recunoască obiecte plasate anterior în cuştile lor, ceea ce nu se întâmplă la cei la care gena prostiei este încă activă, şi au învăţat mult mai repede să găsească ieşirea dintr-un labirint. Mai mult, potrivit cercetătorilor, lipsa genei "Homer Simpson" nu pare să-i fi afectat în vreun fel.

Cercetătorii lucrează acum la modalitatea de a anihila această genă la oameni, pentru a îmbunătăţi astfel activitatea cerebrală.

Jupiter va străluci timp de patru luni la cea mai mică distanţă de Pământ din ultimii 60 de ani

Jupiter se va apropia de Pământ suficient de mult pentru a fi observat cu ochiul liber, împreună cu Uranus.

Jupiter va ajunge la cea mai mică distanţă de Pământ din ultimii 60 de ani (1951), şi timp de patru luni, uriaşa planetă va face echipă cu Uranus.
Planeta gazoasă va fi la cea mai mică distanţă de noi, mai precis 592 de milioane de kilometri, atunci când Soarele, Pământul şi Jupiter vor fi aliniate. „Această aliniere se produce la fiecare 400 de zile, pe măsură ce Pământul prinde din urmă Jupiter, pe orbita sa în jurul Soarelui”, a explicat Raminder Singh Samra, astronomul de la the H.R. MacMillan Space Centre din Vancouver, Canada.
„Din cauză că orbitele planetelor sunt uşor eliptice, distanţele dintre ele variază, ceea ce înseamnă că abia în 2022 cele două planete vor mai fi atât de apropiate”, a adăugat Raminder.
Până la sfârşitul lui septembrie, Jupiter va fi cel mai luminos obiect de pe cer, în afară de Lună, iar planeta va fi vizibilă toată noaptea, răsărind în est şi apunând în vest.
Potrivit nationalgeographic.com, pe 22 septembrie, o lună plină va fi vizibilă chiar deasupra lui Jupiter, oferind un adevărat spectacol care va putea fi observat cu ochiul liber.
Mai mult, cu doar un binoclu, planeta Uranus va putea văzută şi ea, lângă Jupiter, ca o mică pată albastră pe cerul întunecat. Jupiter şi Uranus vor apărea împreună pe cer timp de câteva săptămâni şi se vor despărţi la sfârşitul anului.

 

S-a inventat spray-ul care face un tricou în doar 15 minute

Tricourile pot fi spălate şi repurtate la fel ca unul cumpărat.

S-a inventat spray-ul care face o piesă vestimentară în doar 15 minute. Invenţia aparţine unui designer spaniol şi unui profesor de la Imperial College London. Ei au lucrat împreună timp de 10 ani pentru a găsi ingredientele potrivite.
Inventatorii spun că poţi face rapid un tricou cu ajutorul spray-ului - minune. În plus, instrumentul cu aerosoli poate fi folosit, la fel de bine şi pentru crearea altor piese vestimentare. Astfel, doamnele îşi pot face fuste şi rochii care să se muleze perfect pe corp, în timp ce domnii pot folosi spray-ul atunci când doresc o pereche de pantaloni noi-nouţi.
"Ca designer te simţi minunat când poţi să pulverizezi materialul direct pe piele şi să faci orice piesă vestimentară doreşti", a declarat designerul Manuel Tores.
Toate hainele obţinute prin pulverizarea spray-ului direct pe piele pot fi spălate şi purtate din nou, asemeni celor cumpărate de la magazin. Iar dacă proprietarul se plictiseşte de haină poate să o dizolve într-un solvent special, iar materia primă obţinută poate fi refolosită pentru o altă piesă vestimentară.

 

O stea canibală şi-a mâncat vecina

Oamenii de ştiinţă spun că acest eveniment arată că stelele precum Soarele nostru trăiesc liniştite câteva miliarde de ani, iar când dispar, ar putea lua cu ele şi câteva planete din jur.

Observatorul cu raze-x Chandra, de la NASA, a găsit o stea care şi-a devorat vecina - o altă stea sau o planetă gigantică.
Descoperirea ar putea oferi mai multe informaţii asupra interacţiunii dintre planete şi stele.
Astronomii au spus că BP Piscium, din constelaţia Peşti, nu este o stea foarte tânără, ci un gigant roşu în vârstă de câteva miliarde de ani care şi-a "mâncat" vecinul, al cărui rămăşiţe mai sunt încă vizibile.
BP Piscium este o versiune mai evoluată a Soarelui nostru, aflată la 1.000 de ani lumină depărtare.
Profesorul Kastner, de la observatorul Chandra, a explicat că, cel mai probabil, vecinul stelei a "căzut" în ea şi a fost "digerat".
Astronomii cred că ce s-a întâmplat vecinului lui BP Piscium i s-ar putea întâmpla şi Pământului, la un moment dat.
"BP Piscium arată că stelele precum Soarele nostru trăiesc liniştite câteva miliarde de ani, iar când dispar, ar putea lua cu ele şi câteva planete din jur", a spus co-autorul studiului, David Rodriguez, de la Universitatea California

O supernovă ar putea fi strămoşul nostru direct

Explozia unei supernove în apropierea sistemului nostru solar ar fi putut influenţa apariţia Soarelui şi a planetelor.

Una dintre cele mai impresionante revelaţii care au fost oferite de către astronomie este una fundamentală, aşa cum explica Carl Sagan: „We are star stuff”, traducerea cea mai simplă fiind „suntem alcătuiţi din resturi de stele”.
Elementele mai grele decât hidrogenul şi heliumul apar în nucleele stelelor sau în urma unor supernove, fiind aruncate în spaţiu, alcătuind la rândul lor alte stele şi planete. Putem vedea rezultatele supernovelor peste tot, dar unii oameni de ştiinţă au găsit urme ale unor explozii specifice în asteroizi foarte vechi.
O stea poate crea elemente din tabelul periodic doar până la fier, restul apărând doar în urma unor supernove. Multe elemente radioactive sunt create în supernove, iar rata lor de descompunerea poate fi măsurată în rămăşiţele supernovelor.
Potrivit discovery.com, un grup de cosmochimişti conduşi de Nicolas Dauphas au căutat urmele unei asemenea supernove care s-a produs în urmă cu cinci miliarde de ani, în apropierea sistemului nostru solar. Asemenea explozii şi-au lăsat amprenta în formarea propriului nostru sistem, evenimentele fiind înregistrate în asteroizii cei mai vechi.
Dauphas şi colegii său au identificat mici particule de rocă ce conţineau chromium-54, izotop care se găseşte din abundenţă în unii asteroizi, de această dată însă într-un asteroid foarte vechi, numit Orgueil care a ajuns pe Pământ în urmă cu aproape 150 de ani şi a cărui vârstă este aceeaşi cu cea a sistemului nostru solar. Se pare că o supernovă a explodat în apropierea zonei noastre din spaţiu şi chiar ne-a influențat apariţia. Aceste supernove ar putea fi efectiv strămoşii noştri direcţi.